Dunhill Fine Cut Black	35
Dunhill Fine Cut Dark Blue	35
Dunhill Fine Cut Blue	35
Vogue Bleue	25
Vogue Platine	25
Vogue Lilas	25
Vogue Menthol	25
Vogue Arome SS	25
Kent HD Spectra	22
Kent HD Neo	22
Kent HD Futura	22
Kent Nanotek Neo	22
Kent Nanotek Infina	22
Kent Nanotek Futura	22
Kent Convertibles	20
Kent HD Infina	19
Lucky Strike click&roll	14
Lucky Strike Original Red	13
Pall Mall SS Blue	13
Pall Mall Nanokings Blue	13
Pall Mall Nanokings Amber	13
Lucky Strike Blue	13
Pall Mall Blue	10
Hilton Lilac	7
Hilton White	7
Hilton Gold	6,5
Hilton Platinum	6,5

Legea cu privire la tutun şi articole din tutun

Capitolul I 
DISPOZIŢII GENERALE

    Articolul 1. Obiectul şi domeniul de aplicare a legii 
    (1) Prezenta lege stabileşte bazele juridice, economice şi sociale de organizare a activităţii de cultivare, de prelucrare postrecoltare şi industrială a tutunului, de import, de fabricare, de păstrare şi de comercializare a produselor din tutun, reglementează raporturile ce apar în cadrul acestor activităţi şi prevede unele măsuri de prevenire şi combatere a consumului articolelor din tutun.

Comunicarea in Sfera Politica

CUPRINSUL

Comunicarea în sfera politică

Tema tezei de master este „Comunicarea în sfera politică”.

Scopul tezei este:

• de a identifica şi evidenţia aspectele pozitive ale unei comunicării eficiente,
• Pornind de la faptul că în practică, comunicarea politică pentru Republica Moldova este un fenomen relativ nou, am propus o tratare principial nouă, complexă a comunicării politice prin prisma dezvoltării tehnologiilor, ce a  avut ca consecinţe:
  - migrarea cetăţenilor către spaţiul virtual, pe de o parte, şi
  - capacitatea politicienilor de a se adapta spaţiului virtual, pe de altă parte.
• Scoaterea în evidenţă a acţiunilor care atrag şi resping electoratul
• Argumentarea eficienţei formelor noi de comunicare,
• Identificarea unor recomandări, ca ar avea ca perspectivă îmbunătăţirea nu doar a propriilor performanţe electorale ale politicienilor, ci şi din perspectiva promovării interesului general.

Pentru realizarea acestui scop s-au propus următoarele sarcini:

-         Analiza aspectelor generale ale comunicării politice

-         Să identificăm cât de importantă este mass-media în comunicarea politică

-         Cum au evoluat alegerile parlamentare din 2009, privite prin risma noilot tehnologii informaţionale

Teza este structurată pe 3 capitole, introducere, concluzii şi recomandări. Bibliografie cu 64 de titluri, 77 pagini cu text de bază şi au fost utilizate cuvintele cheie precum: comunicare, politică, democraţie, societate, mass-media, spaţiu virtual, greşeli, partide, internet.

În capitolul 1 „Comunicarea Politică: aspecte generale” se propune o analiză a principalilor agenţi ai comunicării politice: partide politice, Publicaţiile şi posturile de radio sau televiziune şi Cetăţenii luaţi în mod individual; precum şi identificarea sistemului de semne la care se face apel în formularea mesajelor, unde întâlnim, logotipurile, simbolurile, discursurile ideologice,  mesajele şi  programele politice, sloganurile, comunicatele de presă, conferinţele, dezbaterile politice televizate.

Capitolul 2 „Importanţa mass-media în sfera politică” este dedicat analizei căilor de dezvolatare a comunicării prin intermediul mijloacelor de comunicare de mass. Şi aici se pune accent pe detronarea reginei „televiziunea” în favoarea internetului. Aspectele precum democratizarea mass-media prin intermediul jurnalismului cetăţenesc dar şi libertatea presei şi şantajul puterii sunt descrise prin exemple elocvente

Capitolul 3 poartă un caracter aplicativ: „New media în alegerile parlamentare din 2009”

În acest capitol am pus accente pe:

• bătălia virtuală a candidaţilor din campania electorală dusă pe internet.
• Limbajul violent al politicienilor folosit ca armă politică
• Precum şi identificarea greşelelor politice ale Partidelor de la guvernare.

Evaluarea unei acţiuni drept greşeală politică este făcută exclusiv conform criteriului electoral - dacă o acţiune duce la pierderi de suporteri, înseamnă că e greşită. Metoda e foarte subiectivă - opinia autorului - şi trebuie abordată ca o invitaţie la discuţii, mai degrabă decât o pretenţie la adevăr.

Prestaţia notabilă a politicienilor pe site-urile de socializare le-a adus un capital de simpatie, convertit în campaniile electorale în capital politic. În contextul unei societăţi aflate sub influenţa erei digitale şi a erei informaţionale, aşa cum o numeşte Manuel Castells, constituie o eroare politică de proporţii ca un politician să nu aibă o pagină web sau un blog şi desigur un cont pe Facebook. După cum ştim, Parlamentul Republicii Moldova este constituit din 101 deputaţi. Potrivit cercetării efectuate în luna mai 2012, 45 de deputaţii din actualul parlament au o prezenţă on-line, dintre care doar 22 parlamentari au o activitate sistematică. Putem doar să presupunem că un număr mai mare au utilizat comunicarea on-line doar pe durata campaniei electorale. Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) numără 16 deputaţi cu un cont pe Facebook, dintre care unul întreţine şi un blog (Şupac Inna), zece din ei având o prezenţă activă. Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) are 9 deputaţi cu cont pe reţeaua de socializare Facebook, şi un blog, al lui Veaceslav Ioniţă, 5 din ei fiind activi. Partidul Liberal (PL) însumează 3 bloguri, cu 6 conturi pe facebook, activi fiind Mihai Ghimpu şi Valeriu Munteanu. Partidul Democrat din Moldova are 6 deputaţi cu cont pe facebook, dar se exprimă pe blog doar Marian Lupu. Deputaţii neafiliaţi Igor Dodon şi Mihai Godea înregistrează cele mai mari succese, ambii actualizând atât contul de pe facebook, cât şi blogurile personale. Totuşi Igor Dodon e primul care a atins numărul maxim de prieteni, astfel putem afirma că este primul politician moldovean care a utilizat cu succes mediul on-line.

În Moldova, Facebook a cunoscut o rapidă expansiune, fiind reţeaua de socializare adoptată de majoritatea internauţilor. Succesul acesta i-a determinat pe unii politicieni să se adapteze noului curent, astfel încât aproximativ 22% dintre parlamentari întreţin o comunicare cu poporul, prin intermediul reţelei de socializare. Ca şi la bloguri, tendinţa este de a folosi pagina de Facebook sub forma promovării imaginii publice şi, mai puţin aceea de a relaţiona cu comunitatea online. Astfel Mihai Ghimpu, preşedintele PL, are un număr maxim de prieteni şi o pagină cu 54 de fani.

Colegul de partid, Corina Fusu, l-a avansat în popularitate pe facebook, având 357 de fani pe pagină. Din PLDM, doar Chiril Lucinschi a atins numărul maxim de prieteni şi aici s-a oprit. Pagina lui Igor Dodon, a adunat până în prezent doar 61 de „fani”, probabil din motiv că nu reuşeşte să scape de critica negativă publicată de cei ce îl simpatizează mai puţin. Parlamentarul cu cei mai mulţi „prieteni” pe Facebook este Vlad Plohatniuc, a cărui pagină a adunat, până în prezent 1556 de „fani”. O constatare interesantă este faptul că Vlad Plahotniuc fiind un personaj relativ nou pe scena politică, printre ultimii dintre parlamentarii care şi-au creat un profil pe facebook, în scurt timp a reuşit să atingă numărul maxim de prieteni şi pentru a mai putea aduna simpatizanţi – şi-a creat o pagină de persoană publică, expediind către fiecare din cei 5000 prieteni câte un mesaj personalizat, care sună aşa:
 „Salut Ion! Noul meu cont de facebook este http://www.facebook.com/plahotniuc. Aici am rugamintea sa ne scriem de acum inainte, contul actual urmand a se inchide din cauza unor restrictii tehnice. Practic, mai mult de 5000 de prieteni nu pot accepta pe actualul cont si deja am atins acest numar... Ce trebuie facut: e nevoie doar sa dai un LIKE pe pagina http://www.facebook.com/plahotniuc, pe butonul aflat sub fotografia principala, pentru a ramane in continuare in lista de prieteni. Multumesc mult, ne auzim!”. Marian Lupu nu se grăbeşte să-şi facă o pagină publică, limitânduse doar la lista de prieteni.

Ca o caracteristică generală, politicienii moldoveni cu cont pe Facebook preferă să posteze mesaje oficiale impersonale, informaţii şi imagini referitoare la activitatea lor în politică sau în partid, chiar fotografii de familie, din călătorii, şi, în mod excepţional, interacţionează direct cu prietenii din lista lor, potenţiali simpatizanţi.

Potrivit site-ului unimedia.md, putem observa că peste 230.000 de moldoveni au cont pe Facebook, dar numai 20 de parlamentari moldoveni consideră necesar de a comunica prin acest mijloc cu electoratul.

Dacă politicienii din SUA au dat tonul campaniilor electorale în mediul online (cazul lui Barack Obama fiind expresiv în acest sens), în Moldova, candidaţii la parlamentare din 2009 au încercat să se plieze noului model care deja devenise un trend, transmisţând potenţialului electorat şi susţinătorilor locurile unde puteau fi văzuţi, evenimentele la care participau, mesajele electorale pe care le susţineau în acea perioadă şi, de asemenea, oferind simpatizanţilor posibilitatea de a se exprima pe forumuri. Cu toate acestea, s-au observat considerabile schimbări în e-campania din Moldova. Candidaţii au consultat specialişti atât din domeniul comunicării, cât şi din domeniul IT, astfel încât substanţiala modernizare a fost destul de vizibilă, chiar dacă politicienii au avut sau nu încredere în acest tip de comunicare. Fiecare candidat a fost prezent în mediul online, atât cu pagini oficiale de campanie, bloguri, cât şi cu conturi deschise pe reţelele de socializare.

Conform constatării teoretice a lui Manuel Castells, Internetul ne influenţează total viaţa de zi cu zi, având în aceeaşi măsură implicaţii profunde asupra societăţii în general şi a comunicării în mod special. Mai exact, în ceea ce priveşte comunicarea politică şi campaniile electorale, Internetul schimbă structura tradiţională. Astfel, analiza comparativă a arătat că Internetul joacă un rol din ce în ce mai important în cadrul campaniilor electorale şi, potenţial, demonstrează trecerea către o formă de comunicare interactivă şi multidirecţională, care are loc atât pe site-urile candidaţilor, cât şi în mass-media, în timpul alegerilor.

Pe de altă parte, mentalitatea moldovenească este încă tributară comunicării face to face, platformelor politice declarative şi promisiunilor electorale, adoptând o atitudine de resemnare în faţa unei situaţii prestabilite. În acest sens, remarcăm că nu există analize profunde privind influenţarea electoratului de către mesajul politic online nici la nivel naţional, nici la nivel local. Aprecierile existente sunt circumstanţiale, fără suportul unei cercetări sociologice de substanţă.

Chişinăul nu este doar cea mai mare concentraţie de alegători din Moldova, este şi un test electoral pentru un public bine informat şi de masă. Localele din Chişinău sunt foarte apropiate ca tip de campanie de alegerile parlamentare – contează mult mai mult mesajele, dezbaterile, întâlnirile directe şi mai puţin cumpăratul de lideri loclali şi împărţitul cadourilor electorale.

În mod cert, campania electorală parlamentară din 2009 s-a diferenţiat de campaniile electorale anterioare prin recursul la noile tehnologii, favorizate de evoluţia fără precedent a Internetului şi a formelor de comunicare online.

Critica poate controla Puterea şi să o ţină la distanţă; ea instigă, provoacă, dar şi creează; ea este impertinentă faţă de ea însăşi, dar şi faţă de Putere. Oricine ar fi la putere, critica trebuie să fie lipsită de respect.

 ->        În rezultatul cercetării am ajuns la următoarele concluzii:

- Spaţiul virtual oferă un potenţial major de simpatizanţi. Necesită doar să fie exploatat inteligent.

- În 2009 nu a existat, în mod oficial, o supraveghere a activităţii online a website-urilor candidaţilor în ceea ce priveşte numărul vizitatorilor, a site-urilor independente preocupate de tematica alegerilor, a opţiunilor electoratului online. Tocmai din acest motiv, se poate considera că proiecte de genul „Politica şi Internetul”, care să monitorizeze site-urile de campanie până în ziua alegerilor, oferind în final diverse statistici referitoare la evoluţia online, impactul new media asupra unor categorii de vârstă sau profesionale, profilul electoratului din mediul virtual, nivelul de interactivitate online al alegătorului cu partidele şi, respectiv, candidaţii, - constituie teme de interes pentru alegerile viitoare. O astfel de monitorizare ar permite analize pertinente pentru a se putea aprecia în ce măsură e-democracy şi campania din cyberspace sunt aducătoare de voturi.

- o recomandare din partea mea ar fi monitorizarea rezultatelor comunicării politice. Comunicarea politică este un proces continuu în care rezultatele obţinute într-o anumită etapă sunt folosite ca fundament de acţiune comunicativă într-o etapă ulterioară. Atât reuşitele, cât şi eşecurile sunt pline de învăţăminte şi, din acest motiv, ele trebuie sistematizate într-o bază de date. Informaţiile din baza de date permite prevenirea unui minimum de coerenţă în activitatea politică. Agentul politic poate şti, de pildă, care au fost reacţiile electoratului la promisiunile făcute în campanie electorală precedentă sau care au fost reacţiile aceluiaşi electorat la nerespectarea acestor angajamente în cursul mandatului de guvernare.

Merită de accentuat faptul că nimic nu este mai dăunător pentru un personaj politic decât repetarea (fie şi parţială) a unei campanii precedente, întrucât ar da de înţeles electoratului că este incapabil să se adapteze la noul context politic (noi condiţii economico-sociale, noi contracandidaţi, noi provocări în politica externă etc.).

În sfârşit, monitorizarea rezultatelor comunicării politice trebuie făcută nu doar din perspectiva îmbunătăţirii propriei performanţe electorale, ci şi din perspectiva promovării interesului general. În viaţa politică a popoarelor apar adesea „momente de rătăcire“, de predare necondiţionată a puterii în mâna unui grup iscusit în utilizarea manevre propagandistice. Consemnarea acestor erori şi reamintirea lor în momentele de criză politică pot preveni repetarea istoriei. (If youknow that I mean)

- Majoritatea conflictelor şi dificultăţilor de comunicare sunt generate, de cele mai dese ori de diferenţele prea mari între realitatea percepută şi realitatea în sine. Percepţia umană este subiectivă, selectivă şi mai poartă şi amprenta personală a proceselor de gândire. Oricare ar fi formele, contextul şi nivelurile comunicãrii umane, percepţia rãmâne problema centrală, rămâne cheia tuturor sensurilor unui mesaj. Mesajul recepţionat diferă, adesea semnificativ, de cel expediat. De aceea în analiza oricărui mesaj sau când dorim să aflăm cu exactitate ceva trebuie să pătrundem dincolo de simplele cuvinte, dincolo de sensul acestora. Totodată trebuie să ţinem seama de statutul istoric, de regimul politic, de opinia publică şi de fenomenele care apar în orice societate. Din acest motiv oamenii politici trebuie să aibă grijă ca mesajele lor să fie agreabile, să le dea fond, să facă în aşa fel încât acestea să reflecte întocmai realităţile, problemele concrete şi să propună soluţii efective. Astfel încât campaniile politice să ducă la un schimb, la o comunicare, care să nu mai curgă în sens unic. 

- Este simţită lipsa eticii. E nevoie de un cod etic al politicienilor moldoveni. Colaborarea cu un etician, în realizarea acestui demers, este absolut obligatorie. De asemenea, un astfel de cod ar trebui construit pornindu-se de la principiile etice considerate a fi  importante în manifestarea misiunii, principii din care să decurgă, în mod logic, regulile şi normele deontologice.

->Patronilor şi conducerilor organizaţiilor de media li se poate recomanda să introducă în activitatea acestora dimensiunile unui management al eticii, cu toate instrumentele pe care acesta le oferă: codul etic al instituţiei, care să pornească de la codul naţional şi care să includă şi specificul respectivei instituţii media; comitetul de etică, cu atribuţii şi responsabilităţi clare şi precise, trainingul etic şi auditul etic, consilierul moral. Pentru început, credem că este stringent ca editorii să definească misiune organizaţiei, având în vedere şi dimensiunea etică a acesteia, relaţiile dintre angajaţi, cele din cadrul conducerii şi angajaţi, precum şi relaţiile cu publicul, cu mediul politic şi cu cel economic.

-> Pentru administraţiile centrale, Guvernului şi Parlamentului aş avea ca recomandare:

Cuprinderea în nomenclatorul profesiilor din Republica Moldova a celei de “expert în etică” (Ministerul Muncii). Înfiinţarea unor structuri instituţionalizate sau a unor funcţii cu competenţe clare în rezolvarea problemelor morale – biroul de etică, comitetul de etică, consilierul moral, avizul etic.

Educaţia morală instituţionalizată prin programele educaţionale.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

prezentare generala

Una dintre realităţile incomode ale lumii contemporane este criza democraţiei. Criza democraţiei şi criza democraţiilor. Indiferent de vechimea sau gradul lor de consolidare, democraţiile sunt în criză. Înainte de criza financiară şi economică mondială şi independent de ea, precum şi după consumarea acesteia, democraţia a fost, este şi va rămâne într-o criză profundă. Nimeni nu ştie cât va dura, dar se poate observa cât de diferit răspund sistemele politice la noile provocări. Modul în care democraţiile lumii răspund la criză diferă substanţial. Anumite democraţii vor ieşi întărite din criză. Altele vor termina cu totul aventura lor democratică.

Importanţa mass-media in comunicarea politică

Importanţa mass-media in comunicarea politică

Violenţa ca armă politică

Violenţa ca armă politică